Barieră naturală pentru HIV?

O infecţie cu HIVUn grup de cercetători olandezi a dezvăluit în numărul din 4 martie al revistei Nature Medicine faptul că anumite celule din mucoasa genitală produc o proteină ce „devorează” virusul HIV şi care, probabil, împiedică apariţia SIDA. Şi mai important, se pare că intensificarea activităţii proteinei în cauză, numită Langerin, ar fi susceptibilă să scurteze semnificativ viaţa virusului.

Proteina Langerin este produsă de către celulele Langerhans, care formează o reţea importantă în piele şi mucoase. Această reţea este una dintre primele structuri organizate cu care virusul HIV se confruntă atunci când intră în organismul gazdă, gata să-l infecteze.

„Am observat că proteina cu pricina e capabilă să recunoască virusul şi să-l atragă din mediul înconjurător, internalizându-l în granulele Birbeck unde acesta este complet distrus. Din acest motiv afirmăm că celulele Langerhans previn infecţia”, susţine dr. Teunis Geijtenbeek, imunolog la Vrije University Medical Center, din Amsterdam. „Din moment ce, în general, toate ţesuturile externe ale corpului nostru au astfel de celule producătoare de proteină Langerin, credem că organismul uman este echipat cu un mecanism de apărare natural împotriva virusului HIV-1”, susţine Geijtenbeek.

Dr. Jeffrey Laurence, directorul Laboratoarelor de cercetare anti HIV, de la Weill Cornell Medical College, din New York consideră descoperirea drept „foarte interesantă şi neaşteptată”. Astfel se poate „explica în parte relativa ineficienţă a transmiterii HIV”.

Cu toate că virusul imunodeficienţei dobândite (HIV) a ucis peste 22 de milioane de oameni de la descoperirea lui, acum 25 de ani, acesta nu este un virus care infectează omul uşor, susţin imunologii. De exemplu, HPV (human papillomavirus), care provoacă cancerul cervical, este infecţios 100%, afirmă Laurence. Ceea ce înseamnă că orice act sexual va fi urmat de o infecţie. „Pe de altă parte, într-un act heterosexual normal cu un partener purtător de HIV, posibilitatea de a te infecta este undeva între 1 la 100 şi 1 la 200”, explică Laurence.

Experţii bănuiau de multă vreme că infectarea cu HIV ar putea fi cumva legată de condiţiile în care are loc contactul sexual. Studiul olandez, efectuat pe celule provenite de la 13 donori, poate explica de ce. Când virusul HIV intră în contact cu mucoasa genitală, ţinta sa finală sunt limfocitele T. Dar acestea sunt relativ departe, în ţesutul limfatic. Din acest motiv, s-a presupus că virusulHIV foloseşte celulele Langerhans pe post de „vehicule” cu ajutorul cărora migrează către limfocitele T.
Echipa lui Geijtenbeek are acum mari îndoieli legate de variantă „oficială”, conform căreia virusul infecta cu uşurinţă celulele Langerhans. „O privire mai atentă arată că celulele Langerhans nu sunt niciodată infectate de HIV, pentru că suprafaţa lor este protejată de proteina Langerin”, afirmă Geijtenbeek. „Langerin capturează HIV-1 într-un mod foarte eficient, ceea ce îl face digerabil de către celulele Langerhans.”

În esenţă, Geijtenbeek afirmă că „celulele Langerhans se comportă mai degrabă ca un aspirator pentru virusuri”. Astfel, infecţia se produce doar în anumite circumstanţe: atunci când nivelul afluxului de viruşi este foarte ridicat, sau când celulele Langerhans sunt invadate.

Descoperirea nu este doar logică şi spectaculoasă, dar se speră că ar putea creşte calitatea prevenţiei HIV. Cercetătorii olandezi încearcă acum să afle cum ar putea să stimuleze activitatea proteinei Lagerin, prin creşterea cantităţii de proteină din interiorul celulelor Langerhans.

Acelaşi studiu va ajuta de asemenea la lămurirea diferenţei de vulnerabilitate a indivizilor în faţa teribilei infecţii cu HIV. „Se ştie că genele pentru proteinele Langerhans sunt diferite de la individ la individ”, afirmă Geijtenbeek. „Aceste diferenţe pot afecta funcţionalitatea proteinei Langerin. Celulele Langerhans cu un nivel de proteine Langerin mai scăzut ar putea fi mai uşor atacate de HIV-1.”

Nu în ultimul rând, articolul olandez ar putea avea un impact important în cursa pentru producerea unor preparate pentru aplicare locală în scopul reducerii sau eradicării unei eventuale infecţii cu HIV. O soluţie promiţătoare ar fi selectarea unor produse ce permit proteinei Langerin să-şi facă treaba mai departe.

Sursa: Nature Medicine13, 367 – 371 (2007) | doi:10.1038/nm1541

Lasă un răspuns