Odă Modelului Standard

E sâmbătă. Ce zi ar putea fi mai potrivită pentru o scurtă recapitulare a fundamentelor mecanicii cuantice? E o poveste fără formule, vă promit.

The Standard Model. What dull name for the most accurate scientific theory known to human beings. […] Yet its name suggests that if you can afford a few extra dollars a month you should buy the upgrade. As a theoretical physicist, I’d prefer The Absolutely Amazing Theory of Almost Everything. That’s what the Standard Model really is.

Glenn Starkman, Distinguished University Professor of Physics, Case Western Reserve University

Citiți continuarea pe RealClear Science.

Trecutul și viitorul sunt totuna. La scară cuantică.

Un articol provocator din The Guardian ne îndeamnă să reflectăm la felul în care scara la care privim lucrurile afectează însăși natura timpului, că mărime fizică fundamentală.

Vă las aici doar un citat și fug să îmi comand cartea lui Rovelli.

Time is also, as we experience it, a one-way street. He explains it in relation to the concept of entropy – the measure of the disordering of things. Entropy was lower in the past. Entropy is higher in the future – there is more disorder, there are more possibilities. The pack of cards of the future is shuffled and uncertain, unlike the ordered and neatly arranged pack of cards of the past. But entropy, heat, past and future are qualities that belong not to the fundamental grammar of the world but to our superficial observation of it. “If I observe the microscopic state of things,” writes Rovelli, “then the difference between past and future vanishes … in the elementary grammar of things, there is no distinction between ‘cause’ and ‘effect’.”

Și dacă nu suntem prima civilizație care a locuit pe această planetă?

Doi astrofizicieni americani investighează o ipoteză interesantă: dacă civilizația umană nu a fost prima civilizație care a atins stadiul industrial pe Pământ? Dacă în negura vremii, acum sute de mii sau milioane de ani, au mai existat alte civilizații care s-au autodistrus? Artefactele acestora s-ar fi prefăcut în praf și pulbere. Cum le-am putea însă decela prezența? Vă recomand o discuție fascinantă prezentată pe The Atlantic.

Stellaratoarele reintră în cursa pentru fuziune

Stellaratorul HSXUn proiect al cercetătorilor Universităţii din Wisconsin-Madison a mai parcurs un pas al aventurii prin care energia obţinută din fuziune va deveni realitate.

Echipa de cercetare, condusă de către prof. David Anderson şi asistentul său John Canik, a demonstrat recent că anumite stellaratoare ar putea fi utilizate pentru realizarea reacţiei de fuziune.

Aparatul folosit de către echipa de la Madison poartă numele de Helically Symmetric eXperiment, pe scurt HSX, şi este o cameră de plasmă cu o alcătuire neobişnuită. Însă tocmai configuraţia sa ieşită din comun este cea care îi permite să depăşească una dintre principalele bariere ce stau în calea folosirii stellaratoarelor în reacţia de fuziune. Restul agregatelor de acest tip pierd prea multă energie pînă ce reuşesc să atingă temperaturile înalte necesare fuziunii. Rezultatele experimentelor de la Madison, publicate în ultimul număr al Physical Review Letters, arată că designul inedit al HSX îl face să piardă mai puţină energie decît alte stellaratoare.
Continuă lectura „Stellaratoarele reintră în cursa pentru fuziune”

Eleganţa Universului: Visul lui Einstein

Am găsit pe YouTube un documentar, împărţit în cinci părţi, despre alcătuirea Universului. Titlul original este The Elegant Universe: Einstein’s Dream. Chiar dacă traducerea titlului este imperfectă, vă invit să urmăriţi această uimitoare incursiune în mintea fizicienilor.

Iată şi continuarea. Fiecare dintre cele patru părţi durează aproximativ 10 minute. Dar merită…
Continuă lectura „Eleganţa Universului: Visul lui Einstein”