Uraniul va fi extras din apa mării?

Americanii au pus la punct un procedeu economic de extragere a uraniului din apa mării. Conform calculelor lor, în oceane am avea destul uraniu cât să alimentăm o mie de centrale pe fisiune cu capacitatea de 1 GW timp de 100.000 de ani. La un preț comparabil cu cel al mineritului convențional. Practic, în testul lor, 1 kg de fibre acrilice special tratate au extras într-o lună 5 grame de uraniu. Pare puțin, dar procedeul suportă o scalare oricât de mare. O tonă de fibre ar produce 5 kg pe lună, 1000 de tone de fibre – 5 tone de uraniu etc.

Along with salt, a liter of seawater also contains sulfates, magnesium, potassium, bromide, fluoride, gold, and uranium. There isn’t much of the latter – something like 3 micrograms per liter (0.00000045 ounces per gallon), but when you consider how big the ocean is, that works out to 500 times more uranium in the sea than could be mined on land – that’s 4 billion tons, or enough to run a thousand 1-gigawatt fission reactors for 100,000 years.

— Citeste mai multe detalii pe newatlas.com/nuclear-uranium-seawater-fibers/55033/

Odă Modelului Standard

E sâmbătă. Ce zi ar putea fi mai potrivită pentru o scurtă recapitulare a fundamentelor mecanicii cuantice? E o poveste fără formule, vă promit.

The Standard Model. What dull name for the most accurate scientific theory known to human beings. […] Yet its name suggests that if you can afford a few extra dollars a month you should buy the upgrade. As a theoretical physicist, I’d prefer The Absolutely Amazing Theory of Almost Everything. That’s what the Standard Model really is.

Glenn Starkman, Distinguished University Professor of Physics, Case Western Reserve University

Citiți continuarea pe RealClear Science.

Trecutul și viitorul sunt totuna. La scară cuantică.

Un articol provocator din The Guardian ne îndeamnă să reflectăm la felul în care scara la care privim lucrurile afectează însăși natura timpului, că mărime fizică fundamentală.

Vă las aici doar un citat și fug să îmi comand cartea lui Rovelli.

Time is also, as we experience it, a one-way street. He explains it in relation to the concept of entropy – the measure of the disordering of things. Entropy was lower in the past. Entropy is higher in the future – there is more disorder, there are more possibilities. The pack of cards of the future is shuffled and uncertain, unlike the ordered and neatly arranged pack of cards of the past. But entropy, heat, past and future are qualities that belong not to the fundamental grammar of the world but to our superficial observation of it. “If I observe the microscopic state of things,” writes Rovelli, “then the difference between past and future vanishes … in the elementary grammar of things, there is no distinction between ‘cause’ and ‘effect’.”

Și dacă nu suntem prima civilizație care a locuit pe această planetă?

Doi astrofizicieni americani investighează o ipoteză interesantă: dacă civilizația umană nu a fost prima civilizație care a atins stadiul industrial pe Pământ? Dacă în negura vremii, acum sute de mii sau milioane de ani, au mai existat alte civilizații care s-au autodistrus? Artefactele acestora s-ar fi prefăcut în praf și pulbere. Cum le-am putea însă decela prezența? Vă recomand o discuție fascinantă prezentată pe The Atlantic.

Un nou mecanism pentru distrugerea bacteriilor nocive din spitale

Cercetătorii americani propun un nou mecanism de distrugere a bacteriilor nocive din spitale, precum Stafilococul Auriu sau E. Coli. Mecanismul nu este întâlnit în natură și se folosește de proprietatea unor enzime artificiale de a crea radicali de hidroxil, extrem de reactivi, prin simpla expunere la lumina albă. Enzimele, sub forma unor bastonașe nanoscopice, pot fi aplicate pe orice suprafață cu ajutorul unui spray.

După ce le-au dovedit potențialul în laborator, cercetătorii încearcă acum să le facă să lucreze în spital, sub lumină naturală, și chiar să le încorporeze direct în vopsea.

— Detalii pe m.phys.org/news/2018-04-nanozymes-bacteria.html